creare site-uri la comanda 079953912

(foto/video) Cu noul Duster în creierii munților. Primele urme de zăpadă și prima pensiune descoperită: Green Resort Bran

Prima zi din expediția noastră cu noul Dacia Duster prin munții României nu ne-a dus foarte departe. Am explorat însă primele drumuri acoperite de zăpadă și am descoperit o vilă care a ridicat lemnul la rang de artă.

Expediția noastră cu #CuDusterÎnCreieriiMunților a început pe dos. Spun asta pentru că direcția noastră a fost către coada șarpelui infinit de mașini care se scurgea pe Valea Prahovei către București. Însă, până să ne urcăm pe Golgota, trebuie să vă povestesc puțin despre cum am reușit să ne gospodărim cu muntele de bagaje., scrie www.automarket.ro.

Om fi noi băieți și mizăm mult pe tricouri, dar n-am putut să ignorăm faptul că munții noștri vor așterne un decor cu grade în minus. Așa că au rezultat două trolere, pe lângă alte două genți cu echipament foto, pregătite de Ciprian. Am mai avut și apa prietenilor de la Borsec. Prețul hidratării? Aproape jumătate din portbagaj. Dacă mai luăm în calcul și roata de rezervă de dimensiuni normale, e clar că nu am mai rămas cu foarte mult spațiu.

Tocmai de aceea am ocupat repede și bancheta din spate cu câteva ghiozdane și un monitor. Da, ați citit bine. Ciprian a venit cu tot cu monitor, pentru ca imaginile din expediția astea să fie demne de wallpaper.

Înainte de plecare, soarele din București m-a încurajat să-i aplic o ultimă spălare lui Dusterică (așa am început să-l alintăm încă de când cardul lui de pornire a ajuns în mâinile noastre). L-am periat puțin și duși am fost.

Portocaliul Atacama s-a văzut preț de vreo 60 de kilometri, până după Ploiești, când norii au început să se scuture binișor.

Momentul ăsta ar fi trebuit să-mi aducă aminte de vechiul Duster, ale cărui ștergătoare lăsau urme obsesive la fiecare trecere peste parbriz. Chiar dacă mașina era aproape nouă. Lucrurile par să fi evoluat. Cel puțin pe exemplarul nostru de test. Ștergătoarele, ușor mai mici decât la vechea generație (parbrizul a fost mutat cu 10 centimetri mai în spate), funcționează foarte bine. Și chiar îmi place designul și plasticul levierului care acționează ștergătoarele. Deci, schimbarea se simte de la retină până la buricele degetelor.

Înainte de lăsarea întunericului, Valea Prahovei ne-a oferit un apus memorabil și un cer sângeriu de povestit nepoților.

După 180 de kilometri cu Duster și cutia sa manuală cu șase trepte, trebuie să spun că etajarea este puțin ciudată. Primele patru trepte sunt destul de scurte. Chiar și a cincea se scurge destul de repede. Însă, al șaselea raport este foarte lung și favorizează un consum redus. Cert este că încă puteți pleca de pe loc cu treapta a doua. Asta pentru cei care se temeau că Duster a pierdut din trăsăturile vechii generații.

În off-road, pe drumurile forestiere pe care am mers în prima zi, am folosit mai mult treapta a treia de viteză. De asemenea, am profitat de o coborâre pe o pantă ceva mai înghețată pentru a vedea dacă ne iese o frână de motor sigură în prima treaptă de viteză. Iese. De Hill Descent Control n-a fost nevoie, deși mașina vine echipată și cu acest sistem de asistare la coborâre.

Chiar dacă am început cu noroi, urcarea pe culmile din spatele Branului ne-a adus în plin peisaj de iarnă. Drumul a devenit acoperit de zăpadă, iar temperatura nu a reușit să treacă de 0 grade. Am înaintat fără probleme și cu tracțiunea față.

Un singur platou ne-a încercat puțin și a trebuit să cuplăm tracțiunea integrală. Duster a urcat fără probleme, iar garda la sol de 20 de centimetri ne-a ținut departe de obstacole.

Am plecat ușor dezumflați că n-am găsit mai multă zăpadă, dar ne-am rugat la Yeti (omul zăpezii, nu fostul rival și fosta mașină a celor de la Skoda) să avem parte de ceva mai mult omăt în zilele care vin. 

Prima înnoptare nu este chiar în vârf de munte. Ba este chiar în apropiere de drumul care străpunge Branul dinspre nord. Este o vilă cochetă, parte a unui ansamblu de opt căsuțe cu aer austriac. Totul începe dincolo de gardul scund, făcut din scânduri rare, în spatele căruia se ascunde un gazon încă verde. Mult lemn. Și interiorul te izbește cu un puternic miros de lemn.

Green Resort Bran a fost ales ca un fel de bază la poalele munților, adică un loc de campare sau aclimatizare. Trebuia să ne servească drept inspirație pentru fotografiile cu Duster. Și a reușit în mare parte. Cele opt vile, construite de un arhitect iubitor de munte, sunt proaspete. Scoase din cuptor în decembrie 2017.

Pe lângă scândurile care căptușesc pereții și tavanul camerelor, parterul este decorat cu felii tăiate din crengile și trunchiurile unor copaci de pe lângă satul Peștera. Din a doua încercare. Pentru că prima a eșuat din cauza unor hoți care au furat crengile gata tăiate.

Ne-am instalat. Buturuga mare din living, montată pe un soi de roți, îi servește drept birou lui Ciprian, care și-a montat acolo laptopul și monitorul cărat de la București. Înainte de a deveni birou, buturuga a servit drept suport și decor pentru pauzele noastre de hidratare de pe timpul zilei: apa prietenilor de la Borsec.

Rugile ne-au fost ascultate. Seara a adus o fulguială ușoară, care a acoperit drumul pietruit cu un praf alb. Duster doarme nins, însă dincolo de geamul vilei se editează fotografiile zilei. Așa că nu uitați să derulați pozele din galerie, poate găsiți una preferată despre care să ne spuneți în rubrica de comentarii.

Nu uitați să ne urmăriți zilnic aventurile pe pagina noastră de Facebook sau căutând hashtag-ul expediției: #CuDusterÎnCreieriiMunților.

Citește și:

Media